vechile visuri …

vechile visuri sant cele mai frumoase,nu sau adeverit,dar ma bucur ca le-am avut..

 in tacerea no…

 in tacerea noptii sunt o umbra ,si adanc in mine sunt doar un mare nelinistita..
ce se vede e doar ce las eu sa se vada..
o fi bine asa? Image

N-am timp?

N-am timp?

love you

love you

interviu cu dumnezeu

317162_164093357015525_120991581325703_301908_1807769799_n

The Trailer Round-Up: Men in Black 3, ParaNorman, Assassin’s Creed III, Halo 4

Movies Men in Black 3 Your comments (optional)

Chanel Shade Parade

Fashion Soundtrack

Chanel have personified a set of finger nails to auction their contemporary varnish colours. This cabaret style film is exquisite and grants lead movie roles to Dragon, Orange and Pearl. The shades are exhibited in a variety of scenes, a climax being the sliding stair clip. This is fashion marketing at its best, a dapper performance on set this week at Chanel!

The song is the same track used in 90’s film Matilda and like every finale, we are left wanting more. Encore. Soundtrack: Frankie Lymon And The Teenagers – Little Bitty Pretty One

Vezi articolul original

Un barbat, merg…

Un barbat, mergand la biblioteca, a imprumutat o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.
A decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.
Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nici o fotografie.
Dupa un timp si-au dat intalnire. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.
In acea zi, un barbat cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. El era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata, asa incat emotiile lui cresteau.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie eleganta, care-l privea atent. El s-a uitat si a vazut ca ea nu avea nici un trandafir, dar langa ea era si o doamna in varsta care avea un trandafir in mana.
Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa l-a privit si l-a intrebat:
– Vii cu mine?
Barbatul si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
– Buna ziua, si a invitat-o la cina.
Iar aceasta i-a spus:
– Domnule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara pe langa care tocmai ai trecut, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca ea este aleasa inimi tale.Image

Acum douazeci d…

Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte cand am ajuns la o comanda, la 2 : 30 AM , cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter…
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.
Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa ..
Deci am mers si-am batut la usa . -” Doar un minut” raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii.
Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica
de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea.
Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea,ca si o femeie dintr-un film din anii’40.
Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri.
Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi.
Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
-„Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?”zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
-„Nu e mare lucru” I-am zis eu. ” Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata „
” Oh, sunteti un baiat asa de bun!” zise ea..
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat : -” Ai putea sa conduci prin centrul orasului?”
-„Nu este calea cea mai scurta” am raspuns eu rapid.
-” Oh, nu conteza” spuse ea. -” Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil…”.
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori. .. -„Nu mi-a mai ramas nimeni din familie….” a continuat ea-„Doctorul spune ca nu mai am mult timp…” In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. -„Pe ce ruta ati vrea sa merg?” am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras.
Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor
cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.
Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata :
-„Sunt obosita… Hai sa mergem.”
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita.. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
-„Cat va datorez?” a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
-„Nimic” am zis eu.
-„Dar trebuie si tu sa te intretii.”
-„Nu va faceti griji…sunt si alti pasageri” am raspuns eu.. Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
-„Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie” spuse ea. -„Multumesc. „
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese… Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti… Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.
Am condus pierdut in ganduri… Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?…
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..
Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.
Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat. OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!! Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun : „Ziua de azi este o zi speciala!”
Amintiti-va asta, prietenii mei : nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il jucam. Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!!!!!!!!